Bubico de Ion Luca Caragiale

Nouă ceasuri și nouă minute... Peste șase minute pleacă trenul. Un minut încă și se-nchide casa.
Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon...
Trec de colo până colo prin coridor, să văz în care compartiment aș găsi un loc mai comod... Aci.
O damă singură, și fumează, cu atât mai bine! Intru și salut, când auz o mârâitură și văz apărând dintr-un paneraș de lângă cocoană capul unui cățel lățos, plin de panglici roșii șși albastre, care-ncepe să mă latre ca pe un făcător de rele intrat noaptea în iatacul stăpânii-si.