Erau odată douăzeci și cinci de soldați de plumb și toți erau frați, fiindcă fuseseră făcuții dintr-o linguriță veche. Fiecare ținea pușca în mână și fruntea sus, purtând o uniformă foarte frumoasă, cu roșu și albastru.
Cele dintâi cuvinte pe care le--au auzit pe lumea asta, când s-a ridicat capacul cutiei în care se afllau, au fost: Soldați de plumb!, cuvinte rostite de un băiețel care bătea din palme de bucurie.
Tocmai îi primise cadou de ziua lui. I-a scos și i-a înșirat pe masă.
Toți semănau leit unul cu altul. Doar unul singur era puțin altfel: avea numai un picior, pentru că fusese făcut cel din urmă și nu mai ajunsese plumbul. Dar, deși avea un singur picior, stătea tot atât de drept ca și ceilalți și tocmai el avea să facă cele mai mari isprăvi, așa cum veți vedea de îndată.

Soldățelul de plumb de Hans Christian Andersen